Un studiu european arată că scăderea disponibilității flotelor electrice poate crește necesarul de vehicule cu până la 23% pentru fiecare diferență de 10 puncte procentuale față de disponibilitatea flotelor diesel. Pentru administrațiile care investesc în transport public, întrebarea devine esențială: cumpărăm vehicule sau garantăm servicii funcționale?
Prețul de achiziție spune doar o parte a poveștii
România investește în modernizarea transportului public, iar achizițiile de autobuze electrice, tramvaie și echipamente inteligente schimbă treptat imaginea mobilității urbane.
Însă succesul unei investiții nu poate fi măsurat exclusiv prin numărul vehiculelor livrate sau prin valoarea contractului semnat.
Pentru operatori, există un indicator mult mai important: disponibilitatea tehnică a flotei, adică proporția vehiculelor care pot fi utilizate efectiv pentru realizarea programului de transport.
Un studiu publicat în 2025 în revista științifică Case Studies on Transport Policy, realizat de cercetători de la Universitatea din Bath, arată cât de mult poate influența acest indicator economia unui operator.
Pe baza datelor de exploatare ale unei companii britanice și a unui model de cost total pe durata de viață, cercetătorii au estimat că o diferență negativă de 10 puncte procentuale în disponibilitatea autobuzelor electrice față de flotele diesel poate genera un necesar suplimentar de vehicule electrice de aproximativ 18-23%.
Explicația este simplă: dacă un operator trebuie să asigure zilnic un anumit număr de autobuze în circulație, fiecare vehicul indisponibil trebuie înlocuit pentru ca serviciul să nu fie afectat.
Iar această rezervă operațională costă.
Mentenanță mai ieftină nu înseamnă automat operare mai ieftină
Autobuzele electrice au potențialul unor costuri de energie și întreținere mai mici decât vehiculele diesel. Dar analiza economică se schimbă atunci când sunt luate în calcul perioadele de indisponibilitate, piesele de schimb și intervențiile specializate. Cercetarea evidențiază tocmai acest paradox: economiile realizate prin reducerea unor cheltuieli de mentenanță pot fi diminuate dacă operatorul trebuie să achiziționeze mai multe vehicule pentru a asigura aceeași capacitate de transport.
Situația devine și mai importantă pentru operatorii mici și mijlocii, unde indisponibilitatea câtorva vehicule poate afecta o parte semnificativă a programului zilnic.
De aceea, evaluarea investițiilor ar trebui să depășească prețul inițial și să includă costul total de deținere și exploatare, pe întreaga durată de viață a flotei.
Ce trebuie să prevadă contractele de achiziție?
Diferența dintre o achiziție reușită și una dificil de administrat poate apărea încă din documentația de atribuire.
Nu este suficient să fie stabilite caracteristicile tehnice ale vehiculelor și durata garanției. Contează și condițiile concrete în care acestea vor fi întreținute, reparate și menținute în circulație. Termenele de intervenție, disponibilitatea pieselor, accesul la diagnoză, instruirea personalului tehnic și responsabilitățile furnizorului pot influența direct performanța operatorului.
Există deja exemple de achiziții în România care includ mai mult decât livrarea vehiculelor.
O procedură lansată în septembrie 2026 de Primăria Buftea, cu o valoare estimată de 26,65 milioane de lei fără TVA, pentru zece autobuze electrice și trei stații de încărcare rapidă, include în obiectul contractului integrarea, configurarea, testarea, punerea în funcțiune și instruirea personalului.
Este un exemplu de abordare care integrează operațiuni necesare utilizării vehiculelor. Rămâne însă esențial ca asemenea obligații să fie însoțite de indicatori verificabili și mecanisme contractuale aplicabile pe durata exploatării.
Întrebarea nu este doar ce garanție primește administrația, ci cât de repede poate reveni un vehicul în circulație atunci când apare o problemă.
După 2027, finanțăm flote sau disponibilitate operațională?
Viitoarele programe de finanțare a transportului public oferă oportunitatea de a regândi modul în care sunt evaluate investițiile.
Dincolo de achiziția vehiculelor, trebuie discutate infrastructura de mentenanță, digitalizarea proceselor tehnice, pregătirea personalului și costurile necesare menținerii flotelor în exploatare. O abordare bazată pe performanță ar putea încuraja utilizarea unor indicatori precum disponibilitatea zilnică a vehiculelor, timpii de remediere a defecțiunilor și costul de operare pe kilometru.
Aceste întrebări vor fi discutate și la ROPAT 2026 – Congresul Național al Transportului Public de Persoane, organizat la București, între 18 și 21 noiembrie, de Asociația Română pentru Smart City și Mobilitate, în parteneriat cu Federația TUSMC. Panelul dedicat flotelor și infrastructurii va aborda exploatarea, mentenanța și costurile reale ale transportului public.
Printre speakerii invitați se numără Cristian Stoica, Director General al Companiei de Transport Public Iași, operator care administrează o flotă mixtă de autobuze și tramvaie și care poate aduce perspectiva practică a managementului tehnic și operațional.
Într-un sector în care investițiile sunt măsurate adesea prin valoarea contractelor și numărul vehiculelor achiziționate, discuția despre disponibilitatea operațională merită să devină la fel de importantă.
Pentru că un autobuz cumpărat reprezintă o investiție. Un autobuz disponibil, care circulă zilnic, reprezintă un serviciu public.
The post Autobuzul cumpărat nu este întotdeauna autobuzul disponibil. Costurile ascunse ale modernizării transportului public appeared first on ZIUA CARGO.
